Despre protestul elevilor din 28 septembrie

În 28 septembrie, elevii din județul Cluj dar și din toată țara au mers la școală îmbrăcați în negru, într-un protest pașnic față de proiectul privind introducerea obligativității uniformelor școlare. Activitatea de învățare nu a fost întreruptă, iar participarea la protest a fost alegerea fiecărui elev. În județul Cluj, aproape toate școlile au participat la această formă de protest, iar imaginea unei „mări de negru” în școlile și liceele din județ a arătat că elevii sunt capabili să se organizeze și să își exprime public punctul de vedere.

Proiectul privind obligativitatea uniformelor a fost adoptat de Senat în 21 septembrie, cu 84 de voturi pentru, 18 împotrivă și 4 abțineri, urmând să fie dezbătut și votat de Camera Deputaților, care este cameră decizională. Proiectul prevede obligativitatea purtării uniformei școlare în învățământul preuniversitar, modelele și elementele componente urmând să fie stabilite la nivelul fiecărei unități de învățământ, cu acordul consiliului reprezentativ al părinților.

Pentru noi, discuția despre uniforme trebuie însă privită în contextul mai larg al problemelor cu care se confruntă elevii și școlile din România.

O uniformă nu poate rezolva problemele sistemului educațional

Nu considerăm că introducerea unei uniforme este, în sine, cea mai gravă problemă pe care o poate avea un sistem educațional. O uniformă poate avea anumite argumente în favoarea ei și există școli în care elevii aleg deja să poarte uniforme. Problema apare atunci când această măsură este pusă în centrul discuției despre educație, într-un sistem în care există probleme mult mai urgente și mai greu de rezolvat. Uniforma nu poate rezolva lipsa materialelor educaționale, infrastructura deficitară, diferențele foarte mari dintre școlile din mediul urban și cele din mediul rural, abandonul școlar, lipsa transportului adecvat sau problemele privind calitatea procesului educațional. O uniformă poate schimba felul în care arată o școală, însă nu poate schimba ceea ce se întâmplă în interiorul ei.

Datele PISA 2025 arată foarte clar că avem încă probleme importante de discutat. Doar 48% dintre elevii români au atins nivelul minim de competență la matematică, 52% la lectură și 54% la științe, toate aceste valori fiind sub mediile OCDE. În plus, diferențele dintre elevii din mediul urban și cei din mediul rural sunt de aproximativ 100 de puncte în toate cele trei domenii evaluate. Nici problema resurselor nu este una ipotetică. Conform datelor PISA 2025, 24% dintre elevii din România învață în școli în care lipsa materialelor educaționale, precum manualele, echipamentele IT sau materialele pentru biblioteci și laboratoare, afectează cel puțin într-o anumită măsură activitatea de predare. Același procent este raportat în cazul problemelor de infrastructură fizică. În acest context, considerăm că trebuie să discutăm mai mult despre cum îmbunătățim calitatea educației și mai puțin despre cum facem ca școlile să arate la fel.

Ce soluții propunem pentru problemele care îi afectează pe elevi?

Dacă discutăm despre solidaritate și comunitate, atunci trebuie să discutăm și despre ceea ce îi împiedică pe elevi să aibă aceleași șanse la educație. Trebuie să discutăm despre diferențele dintre școlile din oraș și cele din mediul rural și despre faptul că locul în care te naști sau școala în care ajungi nu ar trebui să determine atât de mult accesul tău la educație. Trebuie să discutăm despre abandonul școlar și despre măsurile care pot face școala accesibilă pentru elevii care sunt în risc de a o părăsi. Evaluarea Programului Național pentru Reducerea Abandonului Școlar a arătat deja că finanțarea suplimentară poate avea efecte asupra unor indicatori precum stabilitatea personalului didactic, promovabilitatea și participarea la Evaluarea Națională. Trebuie să discutăm despre formarea profesorilor și despre cum putem susține cadrele didactice astfel încât elevii să beneficieze de un proces educațional potrivit realităților actuale. Trebuie să discutăm despre infrastructură, despre materiale educaționale, despre transport și despre accesul la resurse, dar și despre un curriculum care trebuie să țină pasul cu lumea care se schimbă constant.

Și trebuie să discutăm despre elevi.

Comunitatea elevilor există deja

Solidaritatea și sentimentul de apartenență nu apar pentru că toți elevii poartă aceeași cămașă. Ele apar atunci când elevii se simt parte dintr-o comunitate, când sunt respectați, când au spațiul de a-și exprima opiniile și când văd că opiniile lor pot avea un efect asupra deciziilor care îi privesc. Protestul de astăzi este un exemplu al acestui lucru. Elevii au ales să meargă la școală în negru, fără să întrerupă cursurile și fără să împiedice activitatea celorlalți, dar folosind în același timp o formă de exprimare prin care să arate că au o opinie asupra unei decizii care îi privește direct. Considerăm că această comunitate trebuie ascultată și înainte de adoptarea unor astfel de măsuri. Consultarea elevilor nu ar trebui să se limiteze la câteva discuții cu reprezentanții lor, ci ar trebui să includă mecanisme prin care să fie cunoscută opinia unui număr cât mai mare de elevi, inclusiv prin sondaje reprezentative și alte forme de consultare. Nu putem vorbi despre o educație construită pentru elevi fără să îi întrebăm pe elevi ce cred despre direcția în care aceasta se îndreaptă.

Și problema este și una financiară

Chiar dacă proiectul legislativ prevede măsuri privind acordarea gratuită sau subvenționarea uniformelor pentru anumite categorii de elevi, orice sistem de uniforme presupune resurse financiare și o organizare suplimentară. În același timp, pentru multe familii, costurile legate de educație reprezintă deja o dificultate. De aceea, este legitim să ne întrebăm care sunt prioritățile atunci când alocăm resurse în educație. Dacă discutăm despre reducerea sau limitarea unor forme de sprijin financiar pentru elevi, este firesc să întrebăm de unde apar resursele pentru uniforme și dacă aceleași resurse nu ar putea contribui la rezolvarea unor probleme care afectează direct calitatea educației.

De ce nu investim mai mult în formarea profesorilor? De ce nu ne concentrăm asupra infrastructurii școlare? De ce nu ne asigurăm că elevii au materialele de care au nevoie și că cei din mediile vulnerabile au acces real la educație?

Protestul de astăzi nu este doar despre uniforme

Pentru Consiliul Județean al Elevilor Cluj, protestul de azi este mai mult decât o reacție la introducerea uniformelor, ci este despre faptul că deciziile care îi privesc direct pe elevi trebuie luate ținând cont de opiniile și nevoile acestora. Este despre faptul că problemele reale ale educației trebuie discutate și rezolvate, nu acoperite prin măsuri care schimbă ceea ce este vizibil la exterior. Și este despre faptul că elevii au arătat astăzi că există o comunitate, că există solidaritate și că există disponibilitatea de a se organiza pașnic pentru a-și exprima punctul de vedere.